Ploaie

Poveste I

Intr-o seara ploioasa o fata si-a facut curaj sa paseasca printre picaturi din casa profesorului de engleza. Avusese meditatii. A agatat o umbrela si printre siluetele necunoscute si-a desenat o poteca spre casa. Luminile orbitoare venite din partea masinilor parca ii aratau calea. Copacii goi atenuau caderea apei si o transformau in mici parauri care alunecau intr-un lac prin fata tinerei. Podul pe care a fost nevoita sa treaca nu mai era la fel; era subred, periculos si de groaza.Din castile adolescentei se distingea o melodie clasica armonizata perfect cu aceasta imagine mirobolanta. Guns and Roses - November Rain
Dar ceva lipsea din acest peisaj...poate o persoana...si un sarut in ploaie ar fi fost perfect. Insa, desi desteapta, sufera. Asta e ultimul semn cum ca cineva a fost acolo, in inima ei. Sa fie oare prea tarziu sa-l salveze? Da.

In urma cu o zi, iubitul ei a suferit un accident ingrozitor. A fost dus de urgenta la spital, insa nu a supravietuit. Fata nu vrea sa accepte suferinta. Simte ca el inca este acolo si ca totul este o minciuna. Dar pe cine pacalim? Viata ne pune piedici peste care trebuie sa pasim increzatori si zambitori, cu gandul ca maine va fi mai bine. Insa, cum poate cineva care si-a pierdut sufletul pereche, sa mai zambeasca?
P.S.: Multumesc Mihai pentru desen ^^P.S.2: “Granny Sheeran told me when I’m looking for a partner to fall in love with their eyes cause eyes are the only things that don’t age, so if you fall in love with their eyes you’ll be in love forever.”— Ed Sheeran