Mereu aceleasi clisee. Esti plin de tine, te consideri zeu si vrei ca toata lumea sa-ti fie la picioare. Iubirea ta este un chin, o flacara care ma arde puternic si de care nu pot scapa. M-am saturat de asta.
Asemenea unui prieten: "Ma pot lipsi de ORICE."
Cred ca asta voi continua sa fac. Sa trec pestea iubirea pe care ti-o port si sa te uit. Mi-ai chinuit sufletul un an din viata. Ma intrebam cat va dura pana sa-mi treaca aceasta mica obsesie si tocmai am primit raspuns. Acesta era chiar in interiorul meu...
Pot sa scap de tine in orice moment al vietii, problema este ca eu nu am vrut asta. Nu am vrut sa accept faptul ca te-am pierdut pe veci si ca esti fericit fara mine. Mare greseala. Insa, nu e totul pierdut. Sufletul meu este pe cale de refacere datorita prietenilor. Oare ce as face fara ei?
Iti multumesc ca mi-ai luminat calea, prietene drag.
Iubirea nu e totul, desi asta am crezut pana acum. Am trait in agonie si minciuna. Totul se va schimba de acum. Perspectiva cu care voi privi lucrurile va fi cu mult mai diferita. E mai bine sa iti urmezi creierul decat inima. Pana la urma, rationalitatea nu provine din inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu