Dor...

Iti amintesti de fata aia mica, minora, mereu zambareata care te priveste din umbra? Da, eu sunt. Cu admiratie in suflet te ascultam. Luam aminte la fiecare cuvant pe care mi-l sopteai. In final realizai ca nu imi place subiectul si incepeai sa-mi canti. Ohh, muzica e viata mea. Asa m-ai cucerit. Fiecare vers pe care-l auzeam venind de la tine ma ducea pe taramuri indepartate. Stiam ca nu e bine, dar am cedat. Am inceput sa te acompaniez ca un copil care si-a primit jucariile de Craciun.

Din cand in cand te opreai si imi spuneai sa fiu atenta. Asta faceam...in mare parte, pana cand te uitai la mine. Eram iar pierduta printre sclipirile dulci dintre noi.

Sunetul cristalin al vocii tale si privirea de vultur pe care o folosesti ca sa-ti ademenesti prada te transforma intr-un monstru. Vrei mereu sa domini, insa te-ai indragostit. Simt asta din atasamentul tau fata de "victima". Vrei sa o omori, insa preferi sa te joci. Nu te mai inteleg. 

Flirtezi ca un baietel care si-a cunoscut prima iubire. Nu vrei sa o dai in bara. Te inteleg. Desi nu am curaj sa-ti marturisesc, m-ai prins. Flutur steagul alb pe un front pustiu. Ai disparut in ceata. Desi eu sunt victima, mi-e teama ca nu te voi mai revedea. Te strig, dar nimic. Liniste.

Ma indepartez. Iti aud sunetul pasilor si ma panichez.Fug. M-am ascuns, dar m-ai gasit. Iti simt respiratia in propria-mi ceafa. Ma intorc incet, iar cu ultimele picaturi de curaj iti spun ca nu-mi este frica. Tu razi. Oh, acel ras sarcastic.

Semnat: MascotaDya