Plang pe ascuns ca sa nu ma vezi. Stiu ca slabiciunea, tristetea si furia mea te hranesc. Treci nepasatoar prin fata mea, ca si cum nimic nu s-a intamplat. Iti mai amintesti de mine, straine? Cand vorbeam pe mess pana tarziu, cand zilele de vara le petreceam afara nu in fata calculatorului, cand soarele parca uita sa apuna? Da, asta a fost copilaria noastra. Povestea noastra abia incepuse. Si acum imi amintesc flacara din privirea ta cand o fata ne-a zis: Voi sunteti facuti unul pentru celalalt.
Au apus si acele vremuri. Ma intreb daca vor reveni cu toate ca e o speranta falsa. Trecutul nu se repeta. El doar e acolo si ne reaminteste sa nu facem aceleasi greseli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu